Viața Fericitului Iuliu Hossu, cardinal greco-catolic care a condus eparhia de Cluj-Gherla și care a fost în cele din urmă martirizat în timpul persecuției comuniste din România, a fost comemorată printr-un eveniment desfășurat în Capela Sixtină.
Pe lângă salvarea vieților evreilor, Fericitul Iuliu s-a opus trecerii forțate a greco-catolicilor la Biserica Ortodoxă Română. A fost arestat în 1948 din cauza opoziției sale față de regimul comunist.
La un moment dat, a refuzat o funcție propusă atât de autoritățile comuniste, cât și de conducerea ortodoxă: aceea de mitropolit ortodox al Moldovei, în schimbul renunțării la Biserica Catolică. A fost ținut în domiciliu forțat într-o mănăstire, iar în 1969 a fost numit cardinal in pectore – adică în secret – de către Papa Paul al VI-lea. A murit în 1970, tot în domiciliu forțat.
Pentru a marca beatificarea sa, ca parte a unui an omagial mai amplu organizat de Parlamentul României, au avut loc două evenimente distincte la Roma.
Duminică, 1 iunie, s-a celebrat o Liturghie în limba română la Altarul Catedrei din Bazilica Sfântul Petru, oficiată de Episcopul Claudiu-Lucian Pop, episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, împreună cu cardinalul italian Claudio Gugerotti, prefectul Dicasterului pentru Bisericile Orientale, și arhiepiscopul Giampiero Gloder, nunțiu apostolic la București și Chișinău.
Sărbătoarea din 2 iunie, dedicată Fericitului Iuliu, a avut loc în prezența Papei Leon al XIV-lea, precum și a numeroși reprezentanți ecleziastici și politici, punând accent în mod special pe eforturile sale în sprijinul comunității evreiești.
Alături de Papa Leon, a luat cuvântul și Silviu Vexler, politician român și președinte al Federației Comunităților Evreiești din România, iar în numele Cardinalului Lucian Mureșan, arhiepiscop major al Bisericii Greco-Catolice Române, a fost citit un mesaj.
În discursul său, Papa Leon al XIV-lea l-a numit pe Fericitul Iuliu „un simbol al fraternității care transcende toate granițele etnice și religioase”.
Suveranul Pontif a lăudat angajamentul său „curajos” de a-i sprijini și salva pe evreii din Transilvania între 1940 și 1944, în contextul în care naziștii îi deportau în lagărele de concentrare.
„Cu riscuri enorme pentru el însuși și pentru Biserica Greco-Catolică, Fericitul Hossu a desfășurat ample acțiuni în sprijinul evreilor, încercând să împiedice deportarea lor”, a spus Papa.
Fericitul Iuliu, a mai spus el, a fost un păstor de o mare forță spirituală, care a oferit speranță unui număr nenumărat de oameni, fiind „un om al credinței, conștient că porțile răului nu vor birui lucrarea lui Dumnezeu”.
„Viața lui a fost o mărturie de credință trăită pe deplin, în rugăciune și dăruire față de aproapele”, a spus Papa Leon, numindu-l „un om al dialogului și un profet al speranței”.
Exemplul său ilustrează „o credință neclintită în Dumnezeu, lipsită de ură și însoțită de un spirit de milă care transformă suferința în iubire față de prigonitor”, a mai spus Sfântul Părinte.
„Chiar și astăzi, cuvintele sale rămân o invitație profetică de a învinge ura prin iertare și de a trăi credința cu demnitate și curaj”, a adăugat Papa, subliniind: „Biserica este aproape de suferințele poporului evreu, care au culminat cu tragedia Holocaustului. Ea știe ce înseamnă durerea, marginalizarea și persecuția”.
Din acest motiv, a mai spus el, Biserica se angajează „ca datorie de conștiință” în construirea unei societăți centrate pe respectul pentru demnitatea umană.
Numind acțiunile cardinalului „deosebit de actuale”, Papa a afirmat că ceea ce a făcut pentru evreii din România, punându-și viața în pericol, îl face „un model de libertate, curaj și generozitate, până la sacrificiul suprem”.
Papa și-a exprimat speranța că exemplul său – care a precedat cu mai mulți ani Declarația Nostra Aetate din 1965 a Conciliului Vatican II privind redefinirea relațiilor Bisericii cu comunitatea evreiască, și a cărei aniversare de 60 de ani va fi celebrată în octombrie – „va servi drept lumină călăuzitoare pentru lumea de astăzi”.
Papa Leon și-a încheiat discursul spunând: „Să spunem «Nu!» violenței, în toate formele sale – cu atât mai mult când este îndreptată împotriva celor lipsiți de apărare și vulnerabili, precum copiii și familiile”.
